Pe lângă zimbri, păduri dese şi flori rare, în arealul Parcului Natural Vânători-Neamţ poate fi găsit şi un obiectiv de mare valoare arheologică: Izvorul Slatina. Oamenii îl folosesc de mii de ani ca sursă de sare. Situat pe versantul estic al Culmii Pleşului, deasupra satului Lunca, din comuna Vânători-Neamţ şi la doar câţiva kilometri de Cetatea Neamţului, Slatina este cel mai vechi izvor de apă sărată din Europa.
Aşadar, dacă ajungeţi în nordul Moldovei, înarmaţi-vă cu sticle şi faceţi un scurt popas la Izvorul Slatina, pentru că apa lui este ideală pentru gătit, dar mai ales pentru murături.
Înainte de a face o călătorie la pas pentru a descoperi această comoară arheologică, se cuvine un scurt istoric. Săpăturile arheologice efectuate de specialiştii Complexului Muzeal Naţional Neamţ, împreună cu o serie de colaboratori britanici, francezi, germani şi spanioli, au evidenţiat urme consistente de exploatare a acestei surse de sare încă de acum 8.000 de ani.
În cadrul cercetărilor s-au descoperit vestigii care atestă vechimea exploatărilor – vetre de foc stratificate (utilizate la evaporarea apei pentru a obţine sarea), ceramică şi unelte.
În plus, au fost efectuate datări cu Carbon 14, pentru autentificări certe, iar analizele chimice au arătat că apa acestui izvor are o concentaţie de şase ori mai mare decât cea din mare. Exploatarea consta în utilizarea focului pentru evaporarea saramurii şi cristalizarea sării în vase de ceramică, tehnică ce poartă numele de brichetaj.
Cercetări îndelungate la izvorul de saramură, întinse pe circa 20 de ani, de prin 1984, au fost efectuate de Gheor-ghe Dumitroaia, fost director al Complexului Muzeal Naţional Neamţ, şi de arheologul Dan Monah, cărora, în timp, li s-au alăturat şi alţi arheologi din câteva state europene.
„Studiile multidisciplinare referitoare la sare au subliniat rolul copleşitor al acestui mineral, distribuit inegal pe mapamond, în alimentaţie, sănătate umană şi animală, conservarea alimentelor pentru anotimpurile neproductive (înainte de apariţia erei refrigeraţiei), stabilitatea şi dezvoltarea habitatului uman, ceea ce a condus în zonele continentale de interior la tendinţa de a controla, inclusiv militar, această resursă naturală de neînlocuit pentru viaţa umană în condiţii normale.
Cea mai veche producţie de sare din lume este o exploatare de la începutul Neoliticului în Poiana Slatinei –Lunca, comuna Vânători-Neamţ, din România“.
mai mult la /gazetadecluj.ro/
